O povestire pe baza poruncii a 9 a:
E foarte important sa nu mintim
Povestirea incepe cu un baiat care era in clasa a treia.El manca multe dulciuri, iar parintii lui ii ziceau sa nu mai manance asa multe dulciuri.
Intr-o zi baiatul a venit de la scoala , iar tatal lui l-a intrebat:
- Ai mancat ceva dulciuri astazi la scoala?
Copilul i-a raspuns:
- Nu, nu am mancat nimic dulce.
Tatal intreba din nou:
- Sigur nu ai mancat?, caci eu vad ca ai ciocolata pe langa gura.
Copilul incepe sa se scuze spunand:
- Pai , stii... ca a fost ziua unui coleg si.... mi-a dat ciocolata, dar nu numai mie!...si la colegii mei le-a dat.
Tatal ii spune urmatorul lucru fiului:
- Problema este ca tu ai ales sa faci ce au facut si ceilalti, iar pe mine nu m-ai ascultat; in plus m-ai si mintit.
Iar, baiatul in continuare incearca sa se scuze spunand:
- Da,...dar n-am crezut ca fapta mea v-a duce la o minciuna.
Tatal il intraba pe fiu:
- Ce sa facem ca tu sa te schimbi si sa nu ne mai minti pe noi?
Baiatul face o promisiune care suna cam asa:
- Promit ca il voi cauta pe Dumnezeu, si stiu ca El ma v-a ajuta sa ma schimb si sa nu va mai mint.
Copilul a chemat-o si pe mama , iar impreuna si cu tatal s-au rugat pentru schimbarea comportamentului fiului lor.
Dupa rugaciune baiatul a simtit prezenta Lui Dumnezeu in inima lui, iar chiar in urmatoarele zile dupa o intamplare asemanatoare el nu si-a mai mintit parintii.
Povestire compozitie proprie : Cristian Sercau
