O noua sansa

Poate ca nu stiati, dar va spun acum ca sunt asistent maternal de ceva vreme, dar profesez  doar de anul trecut din noiembrie.Am in plasament a doua fetita, caci prima este fericita cu noii ei parinti adoptivi. Ma bucur cand sunt oameni care fac aceste alegeri. Salveaza un suflet si le creaza un viitor acestor copii care nu au nici o vina ca sunt abandonati sau luati din familile biologice pentru motive care contravin legii umanitatii.

Aceasta micuta printesa este o fiica a Regelui , care este foarte delicata si pretuita in ochii Lui; dar si in ai nostrii. Atasamentul care s-a format in doar 4 saptamani dovedeste inca odata ca dragostea biruieste si vindeca orice durere de suflet.Micuta era foarte speriata si fara nici un fel de reactii la orice faceai in jurul ei, dar acum este un copil zglobiu, vesel si care vrea sa ne spuna foarte multe lucruri pe limba ei.Are 8 luni si cateva zile,iar noi speram ca Domnul sa ingaduie sa ramana la noi pana cand v-a fi mare.E o bucurie pentru toata familia si aduce un licar de fericire la fiecare zambet pe care ti-l daruieste.Unii spun ca trebuie sa nu te implici emotional, dar oare cum ai putea daca exista o "inima" inauntrul tau care este de la Dumnezeu?.Fara "inima" nu poti primi, dar nici darui dragostea de la Isus. Sa fim cu totii adevarati copii ai Lui Dumnezeu , nu doar cu vorba, dar si cu fapta.

BUCURIE DE COPIL

De multe ori stau si ma gandesc cu dor la copilaria mea.
Dar privind la copii cu care lucrez acum mi-am dat seama de mai multe ori ca si ei isi traiesc copilaria in felul lor, chiar daca locuiesc intr-o zona mai izolata...
Va marturisesc ca intr-un asemenea loc de joaca nu au fost niciodata.Pentru ei a fost un loc de vis.Trei ore nici nu m-au vazut.
Au explorat si incercat fiecare obiect din acel spatiu de joaca.
M-am bucurat pentru ei si daca mai am ocazia am sa le ofer cate o clipa de fericire.
Atunci esti si mai fericit cand poti oferi fericire si altuia.

"Copii mei"

De cate ori vorbesc despre acesti copii, folosesc cuvintele ca " merg la copii mei, sau copii mei au fost acolo, sau copii mei au facut asta si uite asa..."
Multi m-au intrebat cati copii am si le-am zis : cateodata 20, altadata 30 si na...:).
Ii iubesc pe fiecare imparte.Deja ii cunosc cand sunt suparati , cand le este foame si uite asa ne bucuram impreuna cunoscandu-ne.
La intalnirile noastre avem multe activitati printre care dragostea Lui Isus care ne iubeste pe fiecare.Invatam cantecele , citim din Biblie , jucam jocuri si ne bucuram de tot ceea ce Dumnezeu ne-a pregatit.Am fost cu ei in tabere organizate de Biserica noastra.Bucurie mare pentru unii care nu au fost plecati nicaieri din satul acela.
Multumim Lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a oferit si pentru ce ne-a pregatit de acum incolo.

"Copiii mei"

Cativa copii din comunitatea unde lucram cu ei.
De 2 ani simt cu noi impreuna cativa studenti si am avut multe activitati impreuna.Sunt minunati copii, dar mai minunat este sa lucrezi cu ei si pentru ei.Iti dau un aer de tinerete si viata vesela ca a lor.

Lucrarea cu copiii

Va spuneam in profilul meu ca lucrez voluntar de cativa ani cu copii.Acesti copii locuiesc majoritatea intr-o fosta unitate militara dezactivata, unde primaria satului le-a dat 4 pereti si cativa saci de ciment si var si poftim casa.Defapt halele au fost masurate si impartite pe numarul de persoane din fiecare familie, in functie de aceasta oferindu-le metrii patrati locuibili.
Cand am inceput sa lucrez cu ei , ii vizitam des la louintele lor.Cam 20 de familii locuiau intr-o cladire mai mare, probabil unde au avut birouri cadrele mai mari ale acestei unitati militare.
Chiar prima mea vizita a fost la ziua de nastere a unei fetite de 9 ani, care m-a invitat cu toata inima la ziua ei .Nu am putut refuza.Doresc sa va marturisesc ca am plecat de acolo aproape plangand, caci nu imi venea sa cred ca in zillele noastre pot locui 20 de familii intr-o cladire fara apa potabila si fara toalete.
Aveau o teava de apa care iesea din pamant undeva in mijlocul unitatii de unde se alimentau cu apa toate acele 20 de familii.
Cat despre toaleta....fiecare unde apuca, sau in WC-ul antic, unicul, la 20m de cladire, afara.
Cu toate acestea am vazut familii fericite caci erau impreuna unii cu altii.M-am bucurat si m-am implicat cat am putut de mult si cat mi-a oferit Domnul sa pot face pt ei.Si inca Dumnezeu mai are planuri cu mine in privinta lor.Sunt multe de spus, dar ma rezum la atat"Cine esti conteaza!"indiferent unde locuiesti si ce culoare a pielii ai.
Domnul ne iubeste pe toti asa cum suntem.