Vointa sau incredere?

Se spune ca atunci cand iti pui o tinta inalta , trebuie sa ai curajul si vointa sa o atingi.Daca nu faci acest lucru, atunci vei ramane undeva la o treapta mai jos.
Dar se intampla un lucru. Ne lovim de tot felul de greutati si nu , numai ca renuntam , dar dam inapoi foarte usor. Suntem prea slabi? Sau nu avem incredere ca cineva ne poate ajuta?Singurul care ne este sprijin tot timpul este Dumnezeu! Problema este daca avem credinta suficienta in El?
Sunt multe lucruri in viata peste care trebuie sa trecem, unele chiar ne lasa rani adanci...avem taria sa mergem inainte?
Si mie mi-a fost greu in multe momente in viata, dar mi-am dat seama ca daca as fii schimbat ceva in atitudinea mea, multe ar fii putut sa fie altfel.Ce ziceti?
Se poate sa fii altfel in ziua de astazi? Se poate sa ai ceea mai mare incredere in Dumnezeu si nu in puterile tale?

Atunci si acum! De ce?

Candva in copilarie , atunci cand am implinit 14 ani am fost foarte entuziasmata de acea varsta.
Imi aduc aminte cu bucurie de prima mea tabara, care a fost la Brasov in "Poiana Soarelui", o tabara pentru copii.Eram in clasa a 7 a, nu eram chiar mici.A fost minunat.Am fost cu trenul , iar apoi un autocar ne-a dus pana in Poiana.Am intrat pe o carare intre munti, si am mers cale de cativa kilometri, iar apoi razele soarelui inundau un luminis maret in valea a 4 munti.
Cabanele din lemn, foarte spatioase si frumoase, ne-au bucurat privirea, si abia asteptam sa fim cazati.Chiar in prima cabana am fost cazate mai multe fete.Imaginati-va ce mai povesti se spuneau si atunci ca si acum intre fete....Seara aveam foc de tabara la capatul terenului de fotbal.
Baietii au avut un campionat de fotbal cu o clasa de baieti din Rusia.
Imi aduc aminte ce ciudat ne uitam la ei, caci aveau pielea foarte alba;mult mai alba ca a noastra.Ni se pareau ciudati.Chiar si la seratele organizate de profesori pentru noi era totul foarte bine pus la punct.
Dragii mei vreau sa va spun ca si atunci fetele erau curtate de baieti; dar intr-un mod mult mai modest si frumos.Acum ceea ce vad la scoala la baiatul meu ma tulbura si ma intristeaza profund.
Nu mai exista decenta!De ce?Nu mai exista bun simt in multe situatii!De ce?Exista foarte multa rautate si razbunare!De ce?Eu stiu cateva raspunsuri , dar as dori ca voi care cititi sa-mi raspundeti.Merci.

Educaþia din familie

Pregãtirea pentru cãsãtorie - o parte esenţialã a educaţiei.
În nici un fel nu se va pãşi în relaţia de cãsãtorie pânã ce pãrţile implicate nu vor cunoaşte datoriile practice ale vieţii de cãmin. Soţia trebuie sã deţinã acel rafinament al minţii şi manierelor pentru a putea fi calificatã spre a creşte în mod corespunzãtor copiii pe care îi va avea.
Multe femei, socotite bine instruite, care au absolvit cu onoruri anumite instituţii de învãţãmânt,
sunt în mod ruşinos ignorante în ceea ce priveşte datoriile practice ale vieţii. Ele sunt lipsite de calificarea necesarã pentru o gospodãrire corespunzãtoare a familiei,şi deci esenţialã pentru fericirea acesteia. Ele pot vorbi despre sfera elevatã a femeii şi drepturile ei, însã nu fac nici pe departe cinste familiei.Este dreptul fiecãrei urmaşe a Evei sã înţeleagã pe deplin datoriile gospodãreşti, sã fie instruitã în orice lucru gospodãresc. Fiecare tânãrã trebuie sã fie în aşa fel pregãtitã, încât, dacã ar fi sã ocupe poziţia de soţie sau mamã, ea sã poatã domni ca o reginã în propriul ei domeniu. Ea trebuie sã fie cu totul competentã, sã-şi cãlãuzeascã şi instruiascã copiii, sã-şi dirijeze slujitorii sau, dacã va fi nevoie, sã facã faţã cu propriile ei mâini treburilor din
gospodãria sa. Este dreptul ei sã înţeleagã mecanismul de funcţionare a corpului omenesc şi principiile de igienã, chestiuni ce ţin de alimentaţie şi îmbrãcãminte, muncã şi multe altele de care este direct legatã bunãstarea familiei sale.
Este dreptul ei sã dobândeascã o astfel de cunoaştere a celor mai bune metode de tratare a bolilor în aşa fel încât, în caz de îmbolnãvire, sã-şi îngrijeascã ea însãşi copiii, în loc sã-şi lase preţioasele comori pe mâna unor asistente şi medici strãini.

Petreceti timp cu copiii.

De obicei , tatal pierde ocazii de aur de a atrage si lega copii de sine.Cand vine de la lucru, el trebuie sa socoteasca a fi o schimbare placuta aceea de a petrece catva timp cu copii sai.
Tatii ar trebui sa lase deoparte falsa lor demnitate, sa se lipeasca de anumite placeri proprii, fara importanta, pentru a se amesteca printre copii, a simti impreuna cu ei micile lor necazuri, a se lega de inimile lor, prin puternicele legaturi ale iubirii, si a exercita o astfel de influenta asupra mintilor lor in formare, incat sfatul lui sa fie considerat sacru.

Un ajutor atent va usura povara mamei.

Oricare ar fi solicitarile si tulburarile sale, tatal trebuie sa intre in casa cu acelasi zambet de multumire cu care i-a intampinat pe vizitatori si straini toata ziua.Sotia sa simta ca se poate sprijini pe sentimentele mari ale sotului ei, ca bratele lui o vor intari si sustine in truda si grijile ei, ca taria lui o va sustine pe a ei, iar povara ei o va simti doar pe jumatate.Nu sunt copiii si ai lui, asa cum sunt si ai ei? Ajutorul acordat cu tandrete si sensibilitate este de mare valoare.Exista tendinta ca sotul sa plece si sa vina acasa cand ii place, fiind mai degraba un chirias decat un sot in cercul familiei sale.
Datoriile gospodaresti sunt sacre si importante; totusi adesea ele ele sunt implinite intr-o monotonie plictisitoare.Nenumaratele griji si preocupari devin stanjenitoare fara contributia tatalui care, daca doreste, aduce o schimbare placuta, o relaxare optimista, si acest lucru sta in puterea lui - depinde doar daca el doreste sau socoteste ca este necesar sa faca acest lucru.Viata unei mame umile este una de sacrificiu necontenit; si daca sotul nu are o apreciere corespunzatoare a greutatilor pozitiei ei si nu isi ofera ajutorul sau, atunci viata ei este ingreunata si mai mult.
Dragi mamici voi primiti ajutorul sotilor vostrii in poverile pe care le aveti de dus?

Datoria tatalui in cresterea copilului

Datoria tatalui fata de copiii sai nu poate fi transferata asupra mamei.Daca isi aduce la indeplinire propria ei datorie,ea are suficienta povara de purtat.Doar lucrand la unison tatii si mamele vor putea aduce la indeplinire lucrarea incredintata lor de Dumnezeu.
Tatal nu trebuie sa se sustraga de la implinirea partii sale in educatia copiilor sai pentru viata si nemurire.
El trebuie sa-si aduca contributia in impartirea responsabilitatii.Atat tatal, cat si mama au obligatii.Parintii sa dovedeasca iubire si respect unul fata de celalalt,daca vor sa vada aceste calitati dezvoltandu-se in copiii lor.
Tatal trebuie s-o incurajeze si sa o sprijine pe mama in noianul ei de griji, cu priviri placute si amabile.
Incercati sa va ajutati sotia in lupta care ii sta in fata.Vegheati asupra cuvintelor rostite, cultivati rafinamentul in maniere, balndetea, curtoazia si veti fi rasplatiti, daca veti face astfel.

De ce vibreaza pamantul

De ce vibreaza pamantul

De ce oare vibreaza pamantul?
De ce cand tremura in lupta cu vantul
Adesea simtim o zguduitoare
Si solemna chemare la inchinare?

Da, ni s-a dat o explicatie:
Straturile se echilibreaza prin vibratie,
Dar nu e de-ajuns aceasta teorie
Cand lumea se clatina din temelie...

Daca Ziditorul tine in mana pamantul,
Daca suflarea Lui e una cu vantul,
N-avem nevoie de explicatii stiintifice
Pentru ca sufletul sa ni se clarifice.

Dumnezeu vorbeste prin tunet si fulger,
Ne lumineaza prin slava unui inger,
Ne iese de multe ori in cale
Pentru ca I-e dor de faptura mainilor Sale...

Dar noi am crescut mari, si gata,
Nu mai avem nevoie de Tata,
Nu mai venim in racoarea diminetii
Sa ne curete izvoarele vietii.

Am inventat masini si calculatoare,
Vorbim cu El de la distanta, la celulare
Pentru ca ne e teama de tunetele de pe Sinai,
Si fugim de... "plictiseala" din rai.

Si pentru ca nu avem timp de conversatie
Am pus telefonul pe vibratie...
Nu vi se pare ca in aceste zguduiri ale pamantului
Se vad semnele sfarsitului timpului?...

Suntem noi mari inventatori de jucarii,
Dar vom ramane vesnic copii...
Cineva asteapta sa-I raspundem: "Alo, alo, Tata,
Vorbeste, fie chiar si pentru ultima data!"