"Copii mei"

De cate ori vorbesc despre acesti copii, folosesc cuvintele ca " merg la copii mei, sau copii mei au fost acolo, sau copii mei au facut asta si uite asa..."
Multi m-au intrebat cati copii am si le-am zis : cateodata 20, altadata 30 si na...:).
Ii iubesc pe fiecare imparte.Deja ii cunosc cand sunt suparati , cand le este foame si uite asa ne bucuram impreuna cunoscandu-ne.
La intalnirile noastre avem multe activitati printre care dragostea Lui Isus care ne iubeste pe fiecare.Invatam cantecele , citim din Biblie , jucam jocuri si ne bucuram de tot ceea ce Dumnezeu ne-a pregatit.Am fost cu ei in tabere organizate de Biserica noastra.Bucurie mare pentru unii care nu au fost plecati nicaieri din satul acela.
Multumim Lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a oferit si pentru ce ne-a pregatit de acum incolo.

"Copiii mei"

Cativa copii din comunitatea unde lucram cu ei.
De 2 ani simt cu noi impreuna cativa studenti si am avut multe activitati impreuna.Sunt minunati copii, dar mai minunat este sa lucrezi cu ei si pentru ei.Iti dau un aer de tinerete si viata vesela ca a lor.

Lucrarea cu copiii

Va spuneam in profilul meu ca lucrez voluntar de cativa ani cu copii.Acesti copii locuiesc majoritatea intr-o fosta unitate militara dezactivata, unde primaria satului le-a dat 4 pereti si cativa saci de ciment si var si poftim casa.Defapt halele au fost masurate si impartite pe numarul de persoane din fiecare familie, in functie de aceasta oferindu-le metrii patrati locuibili.
Cand am inceput sa lucrez cu ei , ii vizitam des la louintele lor.Cam 20 de familii locuiau intr-o cladire mai mare, probabil unde au avut birouri cadrele mai mari ale acestei unitati militare.
Chiar prima mea vizita a fost la ziua de nastere a unei fetite de 9 ani, care m-a invitat cu toata inima la ziua ei .Nu am putut refuza.Doresc sa va marturisesc ca am plecat de acolo aproape plangand, caci nu imi venea sa cred ca in zillele noastre pot locui 20 de familii intr-o cladire fara apa potabila si fara toalete.
Aveau o teava de apa care iesea din pamant undeva in mijlocul unitatii de unde se alimentau cu apa toate acele 20 de familii.
Cat despre toaleta....fiecare unde apuca, sau in WC-ul antic, unicul, la 20m de cladire, afara.
Cu toate acestea am vazut familii fericite caci erau impreuna unii cu altii.M-am bucurat si m-am implicat cat am putut de mult si cat mi-a oferit Domnul sa pot face pt ei.Si inca Dumnezeu mai are planuri cu mine in privinta lor.Sunt multe de spus, dar ma rezum la atat"Cine esti conteaza!"indiferent unde locuiesti si ce culoare a pielii ai.
Domnul ne iubeste pe toti asa cum suntem.

"Pot totul in Hristos"

Imi place mult versetul acesta .Stiu ca trebuie si noi sa ne facem partea nostra, si tocmai de aceea nu trebuie sa ne lasam doborati de cuvinte sau imagini mai profitabile .Totul trebuie sa fie bine echilibrat pentru ca noi sa ramanem pe calea aleasa de Dumnezeu pentru noi.De multe ori credem ca stim ce e mai bine pentru noi si facem alegeri foarte gresite.Dar problema este ca ne vom da seama poate mult prea tarziu si nu se va mai putea face nimic. Deci trebuie sa fim atenti la ce alegem si in ce ne incredem.
Vreau sa va marturisesc ca eu pot sa-i multumesc deplin Lui Dumnezeu ca m-a oprit de la multe lucruri care mi s-au parut foarte bune pe vremea cand doream sa le fac, dar acum imi dau seama ca m-ar fi doborat fizic si psihic.Stiu ca Dumnezeu alege ce este mai bine pentru mine, asa ca L-am lasat pe El la carma vietii mele.Tu cum faci?Cine sau ce te conduce in aceasta viata?

Dragostea unei mame

Se spune ca mama este cel mai important pion din cresterea si educatia unui copil. Nu stiu cum a fost la voi, dar la mine stiu cum a fost. Cand eram copil mama s-a straduit foarte mult sa ne educe cat a putut si cum a stiut mai bine.Insa imprejurarile acelor ani si modul de viata o obliga sa lucreze pana seara tarziu.Temele le faceam singuri impreuna cu fratele meu mai mic si atunci cand ea se intoarcea acasa existau foarte putine momente de conversatie si povesti de orice fel.Citesc de curand o carte pe care o recomand tuturor: " Gandeste Cutezator".Este profunda si vorbeste despre modul important pe care l-au avut cateva persoane in viata unui medic renumit Ben Carson.M-am gandit de multe ori ca poti face multe, dar depinde de multe si in special de oameni.
Acest om, Ben Carson este unul dintre cei mai buni neurochirurgi din lume.Sunt convinsa ca fiecare putem fii "cineva" in viata , dar depinde si de planul Lui Dumnezeu cu noi.
Totusi cum spune-am increderea mamei in copii ei si incurajarea ei face totul.Bineintele sa nu uitam ca si dansa trebuie sa fie calauzita de Dumnezeu.Sa ne ajute Dumnezeu pe fiecare mamica sa-L lasam pe Dumnezeu sa ne invete cum sa ne crestem copii spre slava si Imparatia Lui.

Vointa sau incredere?

Se spune ca atunci cand iti pui o tinta inalta , trebuie sa ai curajul si vointa sa o atingi.Daca nu faci acest lucru, atunci vei ramane undeva la o treapta mai jos.
Dar se intampla un lucru. Ne lovim de tot felul de greutati si nu , numai ca renuntam , dar dam inapoi foarte usor. Suntem prea slabi? Sau nu avem incredere ca cineva ne poate ajuta?Singurul care ne este sprijin tot timpul este Dumnezeu! Problema este daca avem credinta suficienta in El?
Sunt multe lucruri in viata peste care trebuie sa trecem, unele chiar ne lasa rani adanci...avem taria sa mergem inainte?
Si mie mi-a fost greu in multe momente in viata, dar mi-am dat seama ca daca as fii schimbat ceva in atitudinea mea, multe ar fii putut sa fie altfel.Ce ziceti?
Se poate sa fii altfel in ziua de astazi? Se poate sa ai ceea mai mare incredere in Dumnezeu si nu in puterile tale?

Atunci si acum! De ce?

Candva in copilarie , atunci cand am implinit 14 ani am fost foarte entuziasmata de acea varsta.
Imi aduc aminte cu bucurie de prima mea tabara, care a fost la Brasov in "Poiana Soarelui", o tabara pentru copii.Eram in clasa a 7 a, nu eram chiar mici.A fost minunat.Am fost cu trenul , iar apoi un autocar ne-a dus pana in Poiana.Am intrat pe o carare intre munti, si am mers cale de cativa kilometri, iar apoi razele soarelui inundau un luminis maret in valea a 4 munti.
Cabanele din lemn, foarte spatioase si frumoase, ne-au bucurat privirea, si abia asteptam sa fim cazati.Chiar in prima cabana am fost cazate mai multe fete.Imaginati-va ce mai povesti se spuneau si atunci ca si acum intre fete....Seara aveam foc de tabara la capatul terenului de fotbal.
Baietii au avut un campionat de fotbal cu o clasa de baieti din Rusia.
Imi aduc aminte ce ciudat ne uitam la ei, caci aveau pielea foarte alba;mult mai alba ca a noastra.Ni se pareau ciudati.Chiar si la seratele organizate de profesori pentru noi era totul foarte bine pus la punct.
Dragii mei vreau sa va spun ca si atunci fetele erau curtate de baieti; dar intr-un mod mult mai modest si frumos.Acum ceea ce vad la scoala la baiatul meu ma tulbura si ma intristeaza profund.
Nu mai exista decenta!De ce?Nu mai exista bun simt in multe situatii!De ce?Exista foarte multa rautate si razbunare!De ce?Eu stiu cateva raspunsuri , dar as dori ca voi care cititi sa-mi raspundeti.Merci.